„Cine are informația controlează situația.” 

Ghid de teren pentru identificarea carențelor de nutriție

https://www.agrigrow.ro/product/graul-carente-de-nutritie/

Atenția pe care o acorzi singur ție și afacerii tale nu poate fi înlocuită de nimic și de nimeni.
Nimic nu este veșnic, odată ce s-a născut. Pentru orice individ, fără excepție, viața are suișuri și coborâșuri. Nici plantele de cultură nu fac excepție. Pe durata ciclului de vegetație apar o serie de factori perturbatori care abat plantele de la o evoluție normală și, implicit, pot afecta performanța acestora.

Unii dintre acești factori perturbatori intră în categoria erorilor tehnologice, alții sunt de natură biologică și provoacă bolile clasice ale plantelor, alte dereglări nu au cauză patogenă și au ca efect dereglări în metabolisbul plantelor și provoacă alt fel de boli sau carențe de nutriție. Acestea din urmă pot avea o simptomatologie asemănătoare cu a bolilor cauzate de agenți biologici și se mai numesc și boli neparazitare sau boli fiziologice.
Acest alt fel de boli -carențele de nutriție- sunt numeroase și încă sunt adesea confundate cu bolile parazitare și frecvent la apariția unor schimbări neregulate de culoare pe plantele de grâu, prima măsură este să se aplice un fungicid. Uneori aplicarea unui fungicid rămâne doar o cheltuială inutilă, alteori fungicidele agravează starea de carență pentru că și ele intră în metabolismul plantei și nu se înțelege că alt fel de boli fiind, cer alt fel de tratament. Unele amestecuri de produse fitosanitare chiar pot declanșa stări de carență de nutriție.

Simptomatologia carențelor de nutriție este complexă și nu foarte precisă, în sensul că unele simptome generale sunt comune mai multor elemente chimice. De exemplu, îngălbeniri ale frunzelor pot fi cauzate de lipsa de: azot, potasiu, fosfor, magneziu, fier, sulf, mangan, cupru, aluminiu, bor, pH acid, valuri de frig, soluții foliare de azot, greșeli de erbicidare. Însă sunt diferențieri după contextul de apariție, în ce parte a plantei apare prima dată, uniformitatea culorii, cum avansează decolorarea, prezența dungilor sau a petelor în zona galbenă, dacă apar și înroșiri, dacă se îngălbănesc și nervurile, etc. Deci pentru a fi cât mai aproape de adevăr trebuie multă atenție.
În cele ce urmează exemplificăm evoluția uneia dintre îngălbeniri ale frunzelor la grâu, situație care apare sporadic în fiecare an. Însă în acest an manifestarea a fost pe suprafețe mari și cu o intensitate pe care nu am mai întâlnit-o, în unele cazuri distrugând cultura. Deși unele dintre simptomele apărute și chiar prezentate aici pot fi ușor atribuite și unor viroze, specificul de apariție și evoluție precum și arealele mari afectate ne face să înclinăm spre carență de nutriție. Deși am făcut recomandări de intervenție datorită situației concrete din câmp, deocamdată suntem reținuți în a numi cu certitudine unul sau mai multe elemente chimice din cauză că la probele de sol și plante afectate trimise de ferme pentru analize încă nu au venit nici un fel de rezultate. Fertilizarea aplicată în parcelă a fost cu fosfor și azot în doze normale.

Foto 1. Îngălbenirea frunzelor a fost în acest an una dintre acele alte feluri de boli care a apărut la multe soiuri, dar nu la toate. Dintre soiurile afectate, primele au afișat simptome de prin 10 aprilie, iar ultimele prin 05 mai. La soiurile cu sensibilitate simptomele au fost în toate repetițiile, manifestându-se în vetre sau pe întreaga suprafață a parcelei.
În frecvente situații, între soiurile afectate și cele neafectate era o delimitare clară, la linie.
La apariția primelor simptome afidele au lipsit sau au avut o prezență absolut sporadică, după care au fost prezente în cultură, cu precădere după jumătatea lunii aprilie.
Lunile aprilie, mai, iunie (până acum) au fost răcoroase și umede în permanență.

Foto 1. – Soiurile pot avea nevoi diferite cu privire la elementele minerale

Foto 2. Deși simptomele au debutat în vetre mici, unele parcele (cu precădere primele semănate, dar nu devreme, ci în perioada normală de semănat) au ajuns să fie afectate în întregime și uniform, fără ca plantele să aibă simptome evidente de reducere a taliei.
În zone marginale relativ mici plantele au răsărit mai târziu și au fost decalate fazial cu cca. 4-7 zile. Spre finele lunii aprilie prezența afidelor a fost consistentă, însă plantele un pic mai tinere nu au avut simptome sau simptomele au fost puțin evidente. Chiar după înspicare, la aceste plante frunza steag a rămas verde sau cu vârful puțin îngălbenit.

Această situație are potențialul de a exclude afidele ca transmițători ai unui agent biologic din grupa virusurilor, între altele plantele cu simptome fiind mai înalte decât cele fără simptome. Excluderea afidelor se susține și prin faptul că am constatat situații de îngălbenire a funzelor și în parcele în care nu erau afide.

Foto 2. – Porțiunile afectate pot ocupa zone mai mari sau mici și intensitatea simptomelor poate diferi cu fenofaza plantei

Foto 3. În această parcelă primele îngălbeniri/înroșiri le-am constatat în 12 aprilie. Erau în vetre mici și se încadrau în limita apariției anuale a fenomenului.
Între timp marginea parcelei a fost erbicidată cu un erbicid graminicid. Când plantele au ajuns în preajma începutului înspicatului, îngălbenirea s-a accentuat brusc și uniform numai pe zona erbicidată. Aici până la data fotografierii nu au fost aplicate fungicide din cauza lipsei bolilor biologice, iar acum a apărut un alt fel de boală.

Am văzut și situații în care îngălbenirea s-a accentuat după aplicarea fungicidelor. Chiar am fost contactați în legătură cu un caz în care cca. 500 ha de orz, după 4-5 tratamente fitosanitare aplicate, au ajuns în situația în care nu se mai justifică trimiterea combinelor. Era evident că deplasarea noastră în câmp în asemenea situație nu mai avea nici un sens.

Foto 3. – Aplicarea de produse de protecție fitosanitară poate intensifica simptomele

Foto 4. În câmpul de experiență cu soiuri de grâu, la unele dintre soiurile la care s-au îngălbenit frunzele, procesul s-a oprit natural; ba chiar s-a produs o reînverzire a limbului foliar.
Fenomenul a fost surprinzător. Erau două soiuri alăturate la care îngălbenirea a fost intensă și pe toată parcela, încât ajunseseră punct de referință și ne făceam traseul „pe lângă parcelele galbene”. La un moment dat am fost un pic dezorientați pentru că parcelele galbene deveniseră verzi.

Foto 4. – La unele soiuri evoluția simptomelor se diminuează/oprește natural, fără nici o intervenție

Foto 5 și foto 6. Sunt elemente chimice la care simptomele de carență de nutriție au un grad mai mare de specificitate și sunt mai ușor de identificat și de corelat cu tehnologia aplicată. Sunt și elemente chimice la care simptomatologia este mai complexă, mai puțin specifică și mai dificil de corelat cu lucrările aplicate.
În tehnologie normală și corect aplicată, dar pe fondul unor condiții pedoclimatice foarte favorizante, analizele de sol nu pot anticipa riscul de apariție a unora dintre carențele de nutriție, aceste alte feluri de boli ale plantelor. Am văzut și aceasta în acest an: solul nu avea nici un element chimic în stare critică, și totuși îngălbenirea frunzelor a apărut.

Foto 5. – La soiurile cu sensibilitate și în condiții climatice favorabile se pot înregistra pagube mari. Simptome apar și pe gramineele sălbatice (în medalionul din mijloc – pe Avena fatua)

Chiar dacă simptomele inițiale de carență înclină spre un singur element, intensitatea și durata mai lungă de manifestare cauzează în plantă perturbări complexe afectând și metabolismul altor elemente chimice, iar pe plantă apare o simptomatologie amestecată generată pe lanțul cauzal. Pe fondul sensibilizării plantei, apar necroze și se instalează și boli biologice.
Carențele de nutriție afectează și buruienile. În foto 5, medalion în mijloc, cu roșu – îngălbenirea frunzelor la Avena fatua.

În acest an am văzut și situații în care o combinație nefericită de factori favorizanți (de ex. sensibilitate de soi alături de vreme răcoroasă, cantitate mare de precipitații, textură mijlocie sau ușoară a solului) au dus la pierderea culturilor de grâu și de orz de către fermă. Pe plante erau vizibile urme de arsură, septorioză, rugină galbenă, rugină brună, rugină neagră și un exudat portocaliu pe care nu l-am identificat. Însă aceste boli biologice lăsaseră pete sporadice și în pondere mică pe pai sau pe limbul foliar uscat în întregime.

Foto 6. – Evoluție dramatică pe orz

Repetăm ce am spus mereu: învățarea este un proces continuu. Fiecare poate greși. Cel care învață din greșeli, are de câștigat. Cel arogant și atotștiutor are de pierdut. Pentru unii progresul este lent și pentru că uită repede, iar mult iubita Școală a Vieții predă din nou lecția.

Toate fotografiile sunt originale și aparțin autorilor