„Cine are informația poate controla situația.”
Dăunătorii rapiței
https://www.agrigrow.ro/product/daunatorii-rapitei/
În natură singura constantă este schimbarea, iar activitatea dintr-o fermă agricolă se desfășoară cu adevărat în mijlocul naturii. Aceasta arată nevoia de observare permanentă a culturilor agricole la nivel de soi/hibrid și parcelă. Iar observațiile făcute trebuiesc înțelese și puse în context pentru a evalua corect potențialele riscuri. Pentru că potențialele riscuri atrag imediat potențiale cheltuieli.
Vă amintiți că în toamna anului 2022 se scria despre Plutella xylostella, iar unele articole erau mai alarmiste decât era necesar? Însă deși în toamnă prezența larvelor a fost frecventă, pagubele au fost modice. După frecvența pupelor la intrarea în iarnă ne așteptam să avem atac de larve la desprimăvărare, însă în primăvara 2023 noi nu am găsit larve de Plutella în cultura de rapiță! Unde s-or fi dus…., ducă-se; nu le-am dus dorul!
În cursul lunii octombrie 2023 în parcelele cu rapiță au fost găsite și larve de musca verzei (Chortophila -sin. Delia- brassicae). Însă nici atacul de toamnă nu este o noutate, deși în primăvară musca verzei este o prezență frecventă în cultura de rapiță, dar pe plantele viguroase și avansate în vegetație de la sfârșit de aprilie și mai potențialul de pagubă este foarte redus.
Musca verzei este un dăunător oligofag, adică nu se hrănește și nu se înmulțește pe tot ce întâlnește în cale, ci preferă plantele din familia Brassicaceae (foste Cruciferae). În literatură poate fi găsit sub destul de multe denumiri. Adultul (foto 1) seamănă foarte mult cu musca de casă, principala deosebire fiind aceea că are corpul acoperit cu peri. Însă orice muscă în câmp nu se află la plimbare, ci este un dăunător care caută sursă de hrană.
Până nu demult se identificaseră ca fiind certe 2 generații pe an, posibil a treia generație cu dezvoltare parțială. Acum însă sunt date ca fiind certe 3 generații pe an, îndeosebi în toamnele călduroase. De ce? Datorită stării de bine care a apărut în lumea muștei: odată cu extinderea și stabilizarea culturii de rapiță a crescut foarte mult sursa de hrană, suprafețele cultivate cu rapiță fiind mult mai mari decât suprafețele cu legume vărzoase.
Foto 1. Adult de musca verzei (sursa: www.sanatateaplantelor.ro – 05.01.2021)
Dauna cu potențial de pagubă asupra plantelor de rapiță este produsă în faza de larvă din generația a treia (foto 2). Adulții apar în cursul lunii septembrie, are loc zborul de împerechere iar femelele depun ouăle (150 – 200 de fiecare femelă) pe sol în zona coletului plantelor de rapiță. După eclozare, larvele se afundă în sol și se hrănesc cu rădăcinile de rapiță, principale și secundare. În rădăcina principală sapă galerii (foto 2).
O plantă viguroasă de rapiță suportă atacul unei larve. Însă atacul mai multor larve pe aceeași plantă poate duce la uscarea plantei, îndeosebi pe vreme secetoasă. Pe vreme umedă planta își va regenera rădăcina, însă nu cu vigoarea primei rădăcini.
Foto 2. Musca verzei – larvă pe rădăcină de rapiță (original, octombrie 2023)
În urma unui atac mai ușor rănile făcute de o larvă pe rădăcina de rapiță se pot cicatriza (foto 3) și pot fi confundate cu suberificări din alte cauze.
Foto 3. Musca verzei – zonă cicatrizată pe rădăcină de rapiță (original, octombrie 2023)
Prezența larvelor poate avea o frecvență mai mare în porțiunile cu plante mai puțin viguroase (foto 4), însă larve pot fi găsite și pe rădăcina plantelor viguroase. De altfel așa au fost și găsite primele larve de dl. ing. Vlad Cândea, căutând potențiale explicații în zonele cu plante mai puțin viguroase și mai deschise la culoare.
Foto 4. Rapiță – zonele cu plante mai puțin viguroase sunt mai predispuse atacului (original)
La atac cu risc de pagubă, adică mai multe larve pe plantă, frunzele capătă culoarea verde închis, chiar cu nuanțe de albăstrui, iar frunzele bazale se apleacă pe sol și se îngălbenesc (foto 5). Aceste simptome vizibile, deși sunt provocate de larve, arată în fapt dificultăți ale rădăcinii în a aproviziona plantele cu apă și substanțe minerale.
Prezența sporadică a larvelor pe rădăcina de rapiță, la un nivel de atac suportabil de plante, nu produce simptome vizibile pe frunzele plantelor și poate trece neobservat în ansamblul parcelei.
Foto 5. Musca verzei – plantă de rapiță atacată de larve (sursa: www.sanatateaplantelor.ro – 19.10.2022)
Cum ajunge musca verzei în culturile de rapiță aflate la mari distanțe în câmp?
Am citit și ipoteze care spuneau că probabil adulții se orientează după miros! Părerea noastră este că mai cinstit este să spui că nu știi decât să lansezi asemenea ipoteze fără a explica ce simț al mirosului ar putea avea o muscă pentru a detecta și localiza o cultură de rapiță de la mulți kilometri distanță.
Cauze mult mai posibile și probabile ar fi buruienile crucifere prezente în orice cultură, sau culturi de rapiță din anul precedent situate într-o relativă apropiere. În asemenea parcele nu au pierit toate pupele din sol în urma lucrărilor solului sau în lipsa acestora generată de moda no-tillage. Am scris „moda no-tillage” pentru că această tehnologie nu este o noutate, ci este doar în revenire.
Cum pot fi protejate culturile de rapiță de musca verzei? Ei bine, mușchii tehnici și tehnologici sunt de folos limitat. De ce?
1. La apariția adulților
– aceștia sunt greu de observat (sunt mici și de culoarea pământului), fiind necesară montarea de capcane;
– perioada de zbor poate fi relativ scurtă, când plantele de rapiță sunt mici și lanul are masă vegetală redusă;
– adulții nu se hrănesc, deci insecticidele sistemice au utilitate foarte limitată;
– adulții au un zbor foarte vioi și se ridică ușor la câțiva metri de sol. O ipoteză spune că aceștia ar putea simți vibrațiile aerului cauzate de apropierea unor corpuri (oameni, utilaje) și se ridică de pe sol, iar insecticidele de contact au eficacitate limitată;
2. Larvele sunt în sol la cca 3-5 cm adâncime, unde insecticidele cu aplicare postemergentă nu ajung..
Lucrările solului sunt cele care diminuează cel mai mult populația de musca verzei. Deci încă un motiv pentru care sistemul de lucrări ale solului (no-tillage, minim-tillage și clasic) trebuie aplicat cu discernământ. Și oricum, lucrările solului în general reduc populațiile de dăunători, nu îi elimină.
Larvele din primele 2 generații se împupează la cca 5 cm adâncime, deci sistemul minimum tillage are eficacitate. Însă larvele din generația a treia se împupează și la 20 cm adâncime în sol. Cine le spune că vine vremea rece?
Tratamentul seminței poate asigura protecția plantelor în perioada de sensibilitate de până la 4 frunze. Companii specializate în ameliorarea rapiței (ex. Rapool) sugerează folosirea unor tratamente de genul TMTD+DMM.
În concluzie, încă ceva atât de mic care poate provoca neplăceri atât de mari fermierilor.
