„Cine are informația poate controla situația.”
Dăunătorii rapiței
https://www.agrigrow.ro/product/daunatorii-rapitei/
După cum am scris în prima parte, la ţinerea sub control a acestui dăunător caii putere ai motoarelor, marea diversitate a insecticidelor din piaţă, conturile grase şi orgoliul nemăsurat umflat de mândria bogăţiei nu sunt de prea mult folos. Motivele au fost înşirate succint.
Tratamentul seminţei la care am făcut referire, TMTD+DMM, este de fapt o asociere a două fungicide -tiram şi dimetomorf- şi are ca scop să ofere un start bun şi o vigoare bună a plantelor; deşi pentru un start bun apa este absolut necesară. Lucrările de tehnologie agricolă integrată sunt, deocamdată, singurele care pot contribui la ţinerea sub control a populaţiei de musca verzei astfel încât dăunătorul, deşi prezent, să nu producă pagube economice în cultura de rapiţă. Aici intră lucrările solului, perioada şi densitatea de semănat. Nu se cunoaşte toleranţa biologică a hibrizilor.
După observaţiile făcute de noi în câmp la data de 26 octombrie (foto 1 şi foto 2) situaţia era în felul următor:
Foto 1. Situaţie comparativă cu prezenţa pe rădăcina rapiţei a larvelor de musca verzei în funcţie de vârsta plantelor
A. pentru semănatul în 5-6 septembrie, cu răsărire uniformă şi plante viguroase:
– parcele cu 0% plante cu larve pe rădăcină;
– parcele 30-40% plante cu 1-5 larve pe rădăcină;
– nici o plantă cu larve pe rădăcină nu avea simptome de disconfort pe foliaj.
B. pentru semănatul în 5-6 septembrie, cu răsărire uniformă dar creştere şi dezvoltare neuniformă:
– plantele debilitate mai frecvent atacate decât plantele viguroase;
– nici o plantă cu larve pe rădăcină nu avea simptome de disconfort pe foliaj.
C. pentru semănatul în 5-6 septembrie, cu răsărire eşalonată:
– plantele mari mult mai atacate (40-45%) decât plantele tinere (0-5%);
– nici o plantă cu larve pe rădăcină nu avea simptome de disconfort pe foliaj.
D. pentru semănatul în 10 septembrie, cu răsărire eşalonată – nici o plantă mare atacată, nici o plantă tânără atacată.
Foto 2. Plantele de rapiţă cu larve de musca verzei pe rădăcină nu prezintă simptome de deranjament în partea aeriană
Observaţiile din 02 noiembrie au fost în linia generală a celor anterioare, cu o excepţie: într-o parcelă cu cea cea mai mare rapiţă, din plantele examinate nici una nu avea larve de musca verzei pe rădăcină (foto 3). Această parcelă arată că nu există o regulă cu valoare absolută.
Foto 3. Parcelă de rapiţă fără larve de musca verzei, deşi plantele sunt foarte dezvoltate şi cultura a fost semănată în ultimele zile ale lunii august.
Din cele prezentate, ca şi concluzii ar putea fi extrase:
– semănatul nu prea devreme poate diminua intensitatea atacului de musca verzei;
– plantele viguroase pot suporta mai bine atacul;
– plantele debilitate par a fi mai susceptibile la atac (deşi această observaţie nu concordă cu alte surse care spun că sunt preferate plantele mai viguroase);
– să nu se neglijeze nici un moment importanţa apei.
Aceste concluzii nu sunt promisiuni de rezolvare a problemei cu musca verzei. Măsurile culturale şi tehnologice, aplicate adaptat şi integrat, ajută la controlul general al dăunătorilor (și al bolilor) dar nu îi eradichează.
Încă o dată repetăm: fiecare fermier trebuie să înveţe să fie stăpân în ferma lui. Nimeni nu le ştie pe toate; de aceea să întrebe poate fi foarte util. Însă răspunsul primit (care poate fi influențat de interes) trebuie pus în context, iar decizia îi aparţine. Nu uitați că prima regulă a înșelătoriei este: „Cine vrea mult pentru puțin, va primi puțin pentru mult!”
