„Cine are informația poate controla situația.”
Seminarii tehnice
https://www.agrigrow.ro/product/seminarii-tehnice/
Este îndeobște acceptat că cernoziomurile sunt solurile cu cea mai bună fertilitate naturală.
Au culoare închisă în orizontul superior datorată conținutului mare în acizi huminici, conținut mare de humus, pH în jurul valorii neutre, structură glomerulară, etc. Însă natura are echilibru: au evoluat sub vegetație ierboasă, deci sunt amplasate în zone de stepă. Iar aceste zone au fost și sunt frecvent deficitare în precipitații, motiv pentru care frecvent cele mai mari producții nu se obțin pe acest tip de soluri. (Atenție: cele mai mari producții nu înseamnă și cele mai profitabile!). Iar elementele de tehnologie agricolă „modernă” – aminoacizi, biostimulatori, etc. – nu sunt rezolvările universale și trebuiesc folosite cu mult discernământ pentru că în nutriție un element în exces nu suplinește lipsa unui element deficitar. Un bidon de apă nu înlocuiește o friptură, și invers!
Foto 5. Profile comparative pentru subtipuri de vertosoluri (internet, surse diferite şi colecţia personală)
Un alt exemplu de tip de sol este vertosolul, arătat în foto 5 cu 6 subtipuri. Ne-am oprit la acest tip de sol pentru că și el este un sol închis la culoare, ocupă suprafețe importante și frecvent este confundat cu cernoziomul. Însă spre deosebire de cernoziom, vertosolul este un sol humifer dar cu conținut mai redus de humus, are un conținut foarte mare de argilă (peste 40%), textură grea, capacitate mică de apă utilă, structură sfenoidală. În perioadele de secetă formeză crăpături largi și adânci. Mișcările de gonflare și crăpare a argilei sunt atât de ample încât crapă pereții clădirilor fără o fundație solidă.
Deci, pentru fermier este important de cunoscut subtipurile de sol din fermă, împreună cu câteva caracteristici determinante pentru aplicarea tehnologiei: textura, structura, pH-ul solului și relațiile între elementele minerale din sol. Cunoașterea acestora este importantă pentru a înțelege corect semnificația lor. În continuare vom exemplifica succint.
Foto 6. Diferenţa dintre două lucrări de bază ale solului –arătura şi scarificarea- pe cernoziom cambic gleizat – (din 2012 are numele de faeziom).
Exemplul 1 ilustrat în foto 6.
Tip de sol faeziom (fost cernoziom cambic gleizat). Este arătată diferența dintre două lucrări de bază ale solului: arătura (stânga) și scarificarea (dreapta). Diferența imediat vizibilă este că zona scarificată este mai îmburuienată. Deci concluzia ar fi că arătura este mai de folos în combaterea buruienilor. Însă în spatele a ceea ce se vede imediat, pot fi întrezărite câteva aspecte:
– solurile au evoluat sub covor vegetal. În stare naturală covorul vegetal este format din buruieni;
– semințele își păstrează germinația mai mulți ani. Arătura a îngropat semințele din anul curent, dar le-a scos pe cele îngropate anul trecut. Acestea de ce n-au răsărit?
– după ierni umede și în primăverile cu suficientă umiditate și arătura se înverzește.
În consecință, este foarte probabil că arătura nu este îmburuienată din cauza lipsei de umiditate din stratul superficial de sol. Spre deosebire de arătură, scarificarea nu distruge integral capilaritatea solului pe adâncimea lucrată, iar umiditatea se reface mai repede. Asta nu înseamnă în mod absolut că scarificarea este mai bună ca arătura.
Foto 7. Profil de sol cu descriere explicativă la una dintre prezentările de câmp de la Şcoala de Soiuri
Exemplul 2 ilustrat în foto 7 și foto 8.
Subtip de sol: preluvosol vertic, stagnogleizat. Așa arată un profil de sol: o groapă în pământ de cca. 2 m adâncime „citită” de profesioniști, la Școala de Soiuri, Buziaș 2016. Descrierea este alăturată și prezentată pe orizonturi. Din terminologia pedologică folosită în descriere (foto 7) exemplificăm în câteva consecințe de lucru:
– „nu face efeverscență” – conținut redus de calciu, deci pH acid;
– „textură luto-argiloasă” de sus până jos – textură grea, nediferențiată pe profil – deci permeabilitare redusă pentru apă și o capacitate mică de apă utilă;
– „structură poliedric subangulară” și „structură prismatică” – arată un sol cu fertilitate naturală mai redusă, cele mai favorabile structuri fiind glomerulară și grăunțoasă.
Foto 8. Consecinţa texturii nediferenţiate pe profil, la 4 zile de la ultima ploaie de 25 litri/m.p.. (Pe parcursul lunii iunie: 160 litri/m.p. în 12 zile.)
Vremea din anul respectiv demostrează validitatea interpretării (foto 8). După o perioadă ploioasă, la 5 zile de la ultima ploaie groapa profilului de sol încă era plină cu apă, dar noi eram în câmp cu mașina. Amplasamentul este în zonă colinară. Nivelul apei nu arată pânza freatică, pentru că un sol atât de plin cu apă nu ne-ar fi ținut nici pe noi, darămite mașina. Nivelul apei din groapă arată permeabilitatea redusă pentru apă a acestui subtip de sol, groapa funcționând pur și simplu ca și o oală. Apa din precipitații nu a format o rezervă importantă în sol, ci s-a scurs la suprafață, în unele parcele producând eroziune (medalion foto 8).
Acest articol este un exemplu care dorește să arate de ce este bine „să fim cu picioarele pe pământ” chiar dacă ochii privesc la stele. Câte probleme frecvente ar putea fi evitate prin cunoașterea și înțelegerea bună a locului, evitarea manipulării și aplicarea cu discernământ a tehnologiei agricole…
