„Nu trebuie să inventăm roata, ci să facem să se învârtă.”
SEMINARII TEHNICE CORECTE
https://www.agrigrow.ro/product/seminarii-tehnice/
Poveștile au rostul lor. Se spune că undeva în lume trăia un înțelept care știa cel mai puternic cuvânt. La rostirea acestui cuvânt orice cerință a lui se împlinea pe loc. Însă păstra acest cuvânt ca o taină de preț și nu îl spunea nimănui, lucru pentru care era foarte pizmuit deși ceruse multe și pentru alții. Însă un tânăr a promis ca în schimbul acestui cuvânt puternic să-l slujească pe înțelept doi ani, cu credință și fără simbrie. Înțeleptul a primit învoiala.
În ultima zi l-a chemat pe tânăr și i-a dat o cutiuță mică acoperită cu o pânză. I-a spus că în cutiuță se află un dar de preț, să nu ridice pânza și unde să ducă cutiuța. La întoarcere, după îndeplinirea sarcinii, îi va fi spus cel mai puternic cuvânt. Însă pe drum, tânărul curios a ridicat colțul pânzei care acoperea cutiuța, iar din cutiuță a fugit un șoricel pe care nu l-a mai putut prinde. S-a întors furios la înțelept spunându-i că și-a bătut joc de el dându-i să ducă un șoricel. Înțeleptul i-a spus:
-Ce este pentru tine lucru mărunt, poate fi important pentru altcineva. Și dacă nu ai putut păzi ceea ce tu spui că este un lucru mărunt, cum aș putea eu să-ți încredințez o taină atât de mare?
Şoricelul din poveste este adâncimea de semănat a grâului. Celelalte personaje le aşezaţi dumneavostră. Nici nu vă vine a crede cât de frecvent este semănatul prea adânc al grâului, pe parcele întregi sau ca adâncime neuniformă în aceeaşi parcelă! Ilustrăm cu câteva situații din ferme cu o foarte bună dotare tehnică la momentele respective, în condiții de fertilizare și care, în momentul semănatului, au fost apreciate de fermier ca fiind lucrări de bună calitate.
O precizare importantă este necesară – la fiecare din aceste situaţii noi am repetat mereu până la a ajunge a fi sâcâitori: „Atenţie la adâncimea de semănat! Mai bine mai la suprafaţă decât prea adânc!”
Foto 1. – 21.11.2013, sol preluvosol, textură argiloasă. Consecința neuniformității adâncimii de semănat cauzată de uzura semănătorii
Foto 2. – 08.11.2015, sol cernoziom, textură luto-argiloasă. Consecința semănatului prea adânc cauzată de neadaptarea reglajului semănătorii (a venit din altă parcelă și a intrat direct la semănat)
Foto 3. – 17.12.2015, sol preluvosol, textură luto-argiloasă. Consecința semănatului prea adânc cauzată de pasarea verificării lucrării. Starea culturii la două luni de la semănat.
Foto 4. – 04.11.2022, sol aluviosol, textură luto-nisipoasă. Consecința neuniformității adâncimii de semănat în rânduri vecine
Foto 5. – 06.12.2023, sol cernoziom, textură luto-argiloasă. Comparație între semănatul la adâncimea potrivită (medalion, stânga) și la adâncime prea mare (medalion, dreapta).
Foto 6. – noiembrie 2015. Comparație între consecințele semănatului prea adânc pe cernoziom (stânga) și pe luvosol (dreapta) în condiții de fertilizare
După cel puţin 10 ani încă le mai repetăm aceloraşi oameni să fie atenţi la adâncimea de semănat.
Toate aceste imagini sunt sugestive, trebuieşte doar puţină atenţie. Aşa că noi nu vom comenta prea multe pentru că altceva ne-am propus în acest articol. Se pot uşor observa câteva dintre consecinţele semănatului prea adânc:
– plantele sunt alungite sau chiar debilitate;
– înfrăţitul este întârziat şi numărul de fraţi este mai mic;
– apar simptome de carenţă de nutriţie;
– intensitatea efectelor negative este diferită pe soluri diferite;
– deşi unele dintre simptome pot să dispară, efectele negative se resimt în recoltă; noi am constatat o pierdere de producţie între 235 şi 643 kg/ha.
De ce ne-am oprit la adâncimea de semănat? Pentru că am apreciat a fi un exemplu sugestiv în ceea ce priveşte importanţa observării detaliilor, a asocia efectele cu cauza şi a înţelege consecinţele economice. Şi pentru că mâini prea îngrijite pentru a fi de agricultor arată insistent către o veche direcţie cu un nume nou: agricultura conservativă. Tocmai aceste haine noi pe un concept vechi, complex dar fără nume, dau de bănuit şi îl fac să aibă contur de momeală; din care vor muşca primii tocmai cei de bună credinţă.
În sine, agricultura conservativă este ceva de vis. Însă nu este suficient să vină o companie de undeva, să cumpere nişte ferme şi să spună că implementează sistemul no-till. Acest sistem, alături de minimum tillage şi chiar de părţi importante din tehnologia clasică, sunt cunoscute de multă vreme şi sunt componente ale agriculturii conservative care poate fi asemănată cu un puzzle complex.
Desigur că jurnalistic orice poate fi prezentat spectaculos. Banii pot cumpăra orice, darmite reclame! Însă agricultura conservativă este un concept de prezervare a moştenirii, care presupune, între altele:
– practicieni deprinşi cu aplicarea rigorii tehnologice;
– fermieri fini observatori ai câmpului, cu capacitatea de a corela efectele observate cu cauzele potenţiale;
– fermieri care să poată extrapola şi individualiza tehnologia la nivel de parcelă; pentru că agricultura conservativă nu se aplică după tehnologie şablon învăţată pe alte meleaguri;
– profesionişti – adică oameni din aceia care ştiu de la ei, nu cer şi nu iau de bune orice recomandări de la oricine le calcă pragul.
Câţi asemenea oameni cunoaşteţi? Şi cum trebuie plătiţi? Sistemul actual în care fermierii şi-au format deprinderile şi obiceiurile este aproape opusul agriculturii conservative pentru că permite şabloane de lucru. Chiar dacă acestea presupun costuri mai mari, pot fi aplicate cu rezultate bune.
La cele de mai sus adăugaţi nevoia de maşini specifice cel puţin pentru unele lucrări ale solului şi pentru semănat. Şi acestea sunt scumpe!
Mai este nevoie să se renunţe la manageri nespecializaţi, care au impresia că se pricep la orice. (Şi noi am fost contactaţi de manageri noi numiţi care ne-au cerut să le facem periodic audit tehnologic: adică să fim încă unii care îşi dau cu părerea. Noi, ca oameni care ne respectăm şi respectăm, nu intrăm în jocul de a ne preface că facem).
Agricultura conservativă presupune şi reducerea dozelor de pesticide şi îngrăşăminte.
Toate acestea indică mai degrabă improbabil decât puţin probabil ca preţul de cost al produselor agricole să scadă şi producţia să crescă. Şi cel mai nasol dintre toate este competiţia cu unii confraţi cărora li se permite orice.
O întrebare răsare: ce este acum cu agricultura conservativă -o soluţie potrivită, -o momeală -sau o fundătură? Cine seamănă, va culege ce a semănat! Un lucru este cert: sistemul va crea profit. Depinde în care conturi se adună profitul.
Deci contextul ne-a făcut să ne amintim de un scheci al lui Doru Octavian Dumitru în care acesta spunea: „Fraierul este prost de două ori! Dacă i-ai vândut unui prost gara şi vine la tine să se plângă că nu-l lasă unii să o folosească, să ştii că e fraier: vinde-i şi liniile!”
Însă multe se pot face cu o majoritate a cărei principală grijă este când se dau subvenţiile. Subvenţiile, adică…..
Toate fotografiile sunt originale și aparțin autorilor. Preluarea interzisă.
