Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, iar oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli” – Platon.
Mr. LUCAS – tratează dependenţa fermierilor de subvenţii
https://www.agrigrow.ro/product/programul-mr-lucas
- Inventarea subvenţiilor directe şi indirecte
În foto 2 este un instantaneu de la protestele fermierilor români, iar în foto 3 este un instantaneu de la protestele fermierilor germani. Sursele imaginilor sunt menţionate. Însă dacă în aceste două fotografii ar fi privite numai coloanele de tractoare, ar fi greu de spus care este din România şi care este din Germania.
Foto 2. Fermieri români la proteste
Foto 3. Fermieri germani la proteste
Spunea cineva că între idei şi fapte există întotdeauna o legătură cauzală, însă adeseori nu este percepută datorită timpului scurs. Iar atunci când pare a fi remarcată legătura, oamenilor le este mai simplu să o numească coincidenţă.
Unele poveşti nu sunt scrise, ci sunt jucate pe scena vieţii. Privind la cele ce se întâmplă acum şi în urmă la cele ce s-au întâmplat, între unele evenimente pare a fi o înlănţuire în timp. Pentru a nu intra pe terenul lucrurilor abstracte, încercăm să scriem o scurtă poveste într-un mod simplist.
Într-o ţară mare şi puternică economic, inventivitatea şi progresul tehnologic erau o normalitate. Pentru că mâncarea este o nevoie zilnică şi importantă pentru fiecare om, conducătorii acelei ţări au spus că mâncarea trebuie să fie accesibilă, deci ieftină. Însă pentru a fi ieftină, trebuia să fie multă. Ca să fie multă, fermierii trebuiau să aibă cu ce lucra cât mai bine. Aşa că au fost făcute fabrici de tractoare şi maşini agricole, fabrici de îngrăşăminte, fabrici chimice, etc.
O fabrică de tractoare sau îngrăşăminte are nevoie de materii prime, piese de oţel, de subansamble, etc. Aşa s-a născut un întreg lanţ economic sau legăturile pe verticală şi orizontală în economie. Multe locuri de muncă, multe taxe plătite statului, multe tractoare şi produse pentru fermieri. Mâncare multă, diversă şi ieftină. Trai pe vătrai, ce mai…
Fabricile produceau tot mai mult şi de calitate foarte bună. Până când… Până când au început să scadă vânzările, pentru că fermierii locului nu aveau nevoie de tot ce produceau fabricile. Iar cei cu fabricile s-au întors spre conducătorii acelei ţări: „Ce facem? Ştiţi, taxele plătite, economia verticală şi orizontală, locurile de muncă, etc…”
Atunci a apărut unul cu gândire macroeconomică: „Ajutăm fermierii noștri și dăm şi altora! Întâi îi ducem un pic cu zăhărelul, apoi le dăm şi o parte din bani să cumpere de la noi. Şi vor cumpăra numai de la noi. Bani le dăm numai pentru scule, pe care le vindem ceva mai scump în acest sistem. Dar vor avea nevoie şi de multe servicii, etc, etc, etc, pe care tot noi le vom furniza pentru că noi ştim schepsisul sculelor. Toate aceste multe auxiliare le vor plăti cu banii lor. Şi la ei vor fi locuri de muncă, chiar şi la schemele de acordat granturi. Şi nu vor vrea, nici nu se vor putea lipsi de ele. Sistemul va lenevi mintea şi va crea dependenţă şi la fermieri şi la aparatul birocratic creat. Banii noştri se vor întoarce la noi cu dobândă.”
Așa că s-au născut programele de finanțare. Acest sistem a funcţionat bine o vreme şi va mai funcţiona. Dar nu a rezolvat problema de bază ci a extins-o, pentru că fabricile au mărit capacitatea de producţie, existând chiar posibilitatea ca iniţiatorii să fie şi ei prinşi în capcană. Însă se vor arde doar mâinile ce vor scoate cartofii din foc.
Acum comparaţi acest sistem de gândire macroeconomică cu recomandarea făcută în această perioadă agitată de un fermier de-al nostru, de succes, ca şi alţi fermieri să-i urmeze exemplul şi să deschidă magazine de proximitate. Acest fermier a devenit prizonierul propriului succes. Pentru că acum este vorba de un sector economic de pe întreg continentul european, nu de o afacere de familie! Magazinele de proximitate au o funcțiune limitată. O fermă de cultură mare nu-şi poate prelucra integral producţia, darmite s-o vândă prin magazine proprii. Şi cel mai adesea un popor nu poate consuma singur toată producţia agricolă internă sau condițiile pedoclimatice nu permit o diversitate suficientă. Aşa au apărut schimburile economice.
„Da, dar rămânem cu tractoarele” spunea un fermier. Cu tractoarele ca ce? Ca pietre de moară legate de libertatea de decizie? Când curtea este plină, frecvent prea plină, de tractoare şi maşini agricole, ce opţiune de alegere are un fermier? Este libertate să facă tot activitatea de care se plânge că l-a adus la faliment?
„Să fim profitabili făcând producţii mai mari!” Aceasta este o capcană, nu o soluţie. Pentru că marea majoritate asociază producţiile mai mari cu o nevoie mai mare de inputuri, neglijând componenta pedoclimatică; şi nu se vor putea niciodată iriga toate terenurile agricole.
ESENŢIALĂ ESTE COMPETITIVITATEA PREŢULUI DE COST!
Foto 4. Protecţia fitosanitară a culturilor – variantă de progres tehnic şi cu resurse naturale
În foto 4 este o variantă de progres tehnic şi tehnologic. Despre ce apreciaţi că ar fi vorba:
a – protecţia mediului;
b – protecţia sănătăţii oamenilor;
c – protecţia culturilor;
d – integrarea resurselor locale în sistemul de producţie.
- Subvenţii şi interzicerea importurilor (acum) din Ucraina – o asociere imposibilă.
Între cererile fermierilor la protestele din această perioadă sunt acordarea de sprijin financiar şi interzicerea importurilor în general, şi din Ucraina în special. Prin Franţa, Spania și Polonia s-au descărcat şi câteva camioane cu mărfuri de import şi astfel oamenii s-au mai „răcorit”. A funcţionat supapa de suprapresiune.
Pe unele pancarte afișate se cereau chiar garanții împotriva falimentului. Cine nu și-ar dori o asemenea afacere? Și cam așa au și fost subvențiile în destule situații…
Pe termen scurt, acordarea de sprijin în perioadele dificile este necesară.
Însă perpetuarea acestei practici s-a dovedit a fi nocivă, deşi utilă pe segmente economice şi sociale. Iar unii dintre cei sprijiniţi sunt adevăraţi farisei.
Banii daţi unora trebuiesc luaţi de la alţii şi din alte părţi. Deci creşterea taxelor şi a preţurilor este o consecinţă necesară care îi afectează şi pe cei subvenţionaţi. Acordarea de subvenţii, pe lângă altele reduce atenţia asupra multor elemente de cost în procesul de producţie. Aceasta înseamnă preţuri mai mari la alimentele de bază, preţuri care nu pot fi pe măsura puterii de cumpărare a tuturor. Dar toţi trebuie să mănânce şi nu poate fi subvenţionată toată populaţia. De unde alimente de bază mai ieftine? Răspunsul corect este: de oriunde se poate!
La această situaţie deja complicată, adăugaţi planurile ascunse (vizibile parţial prin simbolurile afişate) şi jocurile de interese de tot felul, de altfel normale în orice societate.
Există o singură soluţie: ECHILIBRU. Cine să-l găsească? Cine să-l accepte? Cine să-l aplice?
- Protecţia economiei sau protecţie socială?
Drogurile sunt considerate un foarte mare pericol social. De aceea consumul şi distribuţia de droguri sunt pedepsite de lege.
Am căutat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi am găsit următoarele definiri:
A droga – a administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive.
Drogat – (Persoană) care consumă stupefiante. Care a luat medicamente în mod inutil sau excesiv.
Stupefiante – Substanțe care, prin folosire repetată, dau naștere fenomenului de dependență. (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producînd o stare de euforie trecătoare.
(n.n. – eventual – practici care adorm conştiinţa.)
Dependent – Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică.
Există vreo asemănare cu situaţia din agricultură?
Dacă aţi citit până aici, este vremea de trezire. Mai ales pentru cei care au intrat în ring, nu au făcut galerie de pe margini. Pentru că şi noi purtăm meciuri de ani de zile.
