Bolile grâului şi orzului – identificator de câmp
(continuare din partea I)
Motto: „Cine are informația, poate controla situația!”
Şi în agricultură, ca şi în orice ramură economică, este nevoie de bani. De aceea, investitorii sunt bineveniţi. Însă aceşti investitori nu au o pregătire agricolă aprofundată, deşi unii dintre ei aşa consideră, talentul lor fiind acela de a învârti banii. Se presupune că angajează profesionişti; însă după ce criterii îi aleg, ei nefiind profesionişti în domeniu? Şi aşa s-a ajuns la sistemul actual de agricultură tip şablon, sistem care nu ne are ca şi fani dar care are patru mari avantaje:
– poate fi aplicată cu suficient succes pe suprafeţe mari;
– producătorii de input-uri au o suficientă predictibilitate de piaţă;
– produsele necesare pot fi găsite mai uşor şi la preţuri mai mici;
– calificarea de nivel mediu a personalului este suficientă.
Însă pentru a asigura protejarea mediului şi hrană curată pentru oameni la nivelul la care se declamă este nevoie de mai mult, în primul rând practicieni de înaltă calificare care să poată analiza în context cele constatate, predicţiile sunt mai limitate, producţiile mai mici, mâncarea mai scumpă (dar se reduce risipa).
În acest sens vom abora mai departe, exemplificând pe plante diverse tocmai pentru a sublinia că riscuri sunt la toate culturile.
B. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII PLANTELOR
Orice plantă de cultură trebuie să aibă în fermier un prieten, pentru că duşmani are destui personificaţi în mulţimea de boli şi dăunători. Bolile şi dăunătorii sunt specifici (atacă un grup restrâns de plante) sau polifagi (atacă un număr mare de specii de plante).
Foto 5. Reacţia diferită la bolile foliare (aici Septoria şi Helminthosporium) a două soiuri de grâu din câmpul de experienţă.
În cadrul aceleiaşi specii soiurile au o toleranţă foarte diferită la bolile foliare. Un exemplu în foto 5, comparaţie între două soiuri de grâu. Toleranţa sau sensibilitatea unui soi nu este faţă de toate bolile, ceea ce înseamnă că un soi tolerant la septorioză poate fi sensibil la fusarioză. Oricare dintre aceste două boli poate provoca pierderi importante de producţie.
Mai mult, un soi tolerant la fusarioză poate manifesta boala la un nivel redus, însă poate avea un conţinut mare de micotoxine. În astfel de situaţii micotoxinele pot fi mai periculoase pentru sănătatea umană decât reziduurile tolerabile de fungicide.
Însă, dacă priviţi cu atenţie se poate observa că soiul tolerant la boli are o altă sensibilitate: a pierdut câte 3-4 spiculeţe din fiecare spic (cercul roşu). 600 spice/m.p. x 3 spiculeţe x 2 boabe/spiculeţ = 3.600 boabe/m.p. x MMB 0,045 = 0,16 kg/m.p. x 10.000 = cca. 1.600 kg/ha pierdere dintr-o chestie aparent măruntă şi mai puţin evidentă decât boala de pe soiul sensibil. Deci care este alegerea corectă?
Foto 6. Evoluţia ruginii galbene pe un soi sensibil la patogen.
Rugina galbenă a grâului (Puccinia striiformis) este o boală cu incidenţă mai rară în zona climatică a României. Însă în anii favorabili şi pe soiurile sensibile poate distruge în totalitate o cultură de grâu (foto 6), dacă nu se intervine imediat cu tratament. O minivacanţă de Paşti îi este suficient! Pe soiurile sensibile tratamentul trebuie făcut chiar şi pe ploaie.
Foto 7. Polifagia gândacului lucios al rapiţei (Meligethes aeneus)
Unii dăunători, deşi numele poate indica greşit un grad mare de specificitate, sunt dăunători polifagi, adică se hrănesc pe foarte multe plante. Un exemplu este în foto 7 cu gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) la hrănire pe 9 specii de plante (din cele 15 pe care le avem în colecţie). Aceasta explică şi prolificitatea acestui dăunător.
Foto 8. Dăunători din grupul afidelor
Un alt exemplu de polifagie aparentă este în foto 8. Deşi sunt dăunători din grupul afidelor, pe fiecare plantă din cele 4 este un dăunător specific care nu se întâlneşte pe celelalte.
Foto 9. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp.) în hrănire pe o plantă de rapiţă
Uneori şi atacul unor specii de dăunători poate avea o intensitate care cere o intervenţie rapidă (foto 9).
În situaţii ca şi cele din foto 6, 7, 8, 9 deocamdată produsele chimice sunt cele care asigură o protejare eficientă a culturilor.
Pentru alte boli şi alţi dăunători sau la situaţii de intensitate redusă de atac pot fi folosite şi mijloace biologice care sunt, în esenţă, prădători sau paraziţi pentru organismele patogene. Însă şi aceste mijloace biologice înseamnă introducerea artificială de organisme străine în ecosisteme. Iar unele asemenea măsuri au produs deja adevărate dezastre ecologice.
Ca mijloace bio la scară de afacere agricolă nu luăm deocamdată în calcul poveştile cu răţuşte şi altele asemenea.
Foto 10. Dăunători la nuc
În practică pot să apară şi situaţii încă neîntâlnite. La nuc, antracnoza este o boală demnă de a fi luată în seamă şi care provoacă înnegrirea frunzelor şi a nucilor. Anul trecut am făcut tratamente fitosanitare repetate şi nu înţelegeam ce vedeam: în mijlocul frunzelor verzi, nucile erau negre (foto 10). Deci după efort şi cheltuială, tot nu aveam nuci.
Misterul l-am dezlegat abia după ce am păţit-o şi am aflat că acest fel de înnegrire este produsă de un dăunător apărut recent în ţara noastră.
Toate fotografiile sunt originale și aparțin autorilor. Preluarea interzisă fără menționarea sursei şi link activ.
