Porumbul – fitotoxicitate la erbicide (identificator de câmp)
(continuare din partea a III-a)
Cine are informația, poate controla situația!
D. SOLUL ŞI ÎNSUŞIRILE SALE
În fond solul este tot un pământ, însă care se caracterizează prin însuşirea de fertilitate, ceea ce îl face potrivit pentru cultivarea plantelor.
Fertilitatea naturală a solurilor este o însuşire foarte complexă şi este dată de coroborarea mai multor parametri: textură, structură, pH, gradul de saturaţie în baze, capacitatea de schimb cationic, suma bazelor schimbabile, capilaritate, orizonturi de sol. Aceştia influenţează valoarea altor parametri importanţi, cum ar fi capacitatea pentru apă a solurilor. Fiecare dintre aceştia este supus unor variaţii permanente, mai mari sau mai mici, şi toţi se influenţează permanent, reciproc şi în acelaşi timp. Deci sunt mai mari şansele de câştig la loto decât să se facă o prognoză precisă despre această evoluţie chiar şi numai pentru un ciclu de vegetaţie.
Fiecare subtip de sol s-a format şi a evoluat în condiţii foarte concrete de loc şi sub acoperire de masă vegetală. Cele mai fertile soluri s-au format în zonele de câmpie, deci sub vegetaţie ierboasă şi în condiţii de precipitaţii reduse. Conform resursei naturale, vegetaţia spontană a acestor soluri are o masă vegetală mult mai mică decât orice cultură agricolă. Acum, pe aceste soluri se cultivă şi plante care au nevoie de mai multă apă decât oferă resursa naturală. Din acest punct de vedere, irigarea atât de dorită şi de necesară tehnologic este o măsură împotriva sensului natural de evoluţie a solurilor şi, posibil în timp, poate duce la scăderea fertilităţii naturale a acestora. După directivele actuale, poate fi unul dintre motivele pentru care despre irigare se vorbeşte foarte mult şi se face atât de puţin. (Cei mai în vârstă pot remarca că se lucrează tot după directive. S-au schimbat numai cei care dau directivele. Primitorii sunt aceiaşi.)
De altfel, în condiţii naturale nu există soluri degradate; există doar tipuri şi subtipuri de sol aşa cum s-au format în fiecare amplasament natural. Degradarea solurilor începe după luarea în cultură. Ritmul degradării depinde de grija acordată exploatării solului.
Toată această complexitate face ca fiecare subtip de sol să aibă o favorabilitate naturală mai mare pentru unele plante şi mai redusă pentru alte plante. Şi totuşi sunt fermieri, şi nu puţini, care ştiu prea puţine sau deloc despre toate acestea. Se recunosc pentru că se plâng imediat că natura nu le-a făcut profitul destul de mare, pentru că ei au făcut tot, deşi frecvent acest „tot” înseamnă prea mult.
În fermă, plantelor încă nu li se pun perfuzii. Apa şi nutrienţii necesari pentru formarea recoltelor ajung la plante prin intermediul solului. În esenţă este simplu: cunoaşterea subtipului de sol din fiecare parcelă şi cunoşterea biologiei şi fiziologiei plantei cultivate determină tehnologia aplicată.
Pentru cei dispuşi să citească, în orice manual de Pedologie sunt definiţi şi descrişi toţi parametrii solului. În continuare, noi vom exemplifica influenţa acestora cu situaţii de câmp din locuri şi ani diferiţi pentru a arăta şi dificultatea de predictibilitate.
Foto 17. Aceeaşi fermă şi aceeaşi parcelă: variaţii în starea culturii de porumb în funcţie de textura solului
Foto 17. Apa este o resursă determinantă pentru performanţa agricolă. Prin tehnologia agricolă, a asigura condiţii bune pentru plantele cultivate înseamnă în primul rând a asigura acestora apa necesară. Însă apa este şi o resursă limitată şi fără ploi nu va putea fi asigurată în cantitate suficientă în orice loc şi la orice timp.
Capacitatea pentru apă a solurilor (câtă apă poate stoca temporar un sol) este direct şi dramatic influenţată de textura solului. În orice parcelă textura solului variază mai mult sau mai puţin; de asemenea poate varia şi pe profilul solului. Variaţiile texturale pot fi vizibile sau nu şi la suprafaţa solului. În foto 17 este un lan de porumb din aceeaşi parcelă, dar din zone cu textură diferită: în dreapta pe textură luto-nisipoasă şi în stânga pe textură luto-argiloasă.
Foto 18. Aceeaşi fermă, aceeaşi parcelă: variaţii mari în regimul hidric pe parcursul aceluiaşi an
Foto 18. Regimul hidric al solului din aceeaşi parcelă poate suferi variaţii mari la intervale reduse de timp.
– În stânga, după o perioadă de secetă, pe firul văii s-a acumulat mai multă apă iar starea culturii de grâu este evident vizibil mai bună;
– în dreapta, în acelaşi an, cantitatea de apă acumulată pe firul văii este în exces şi plantele de orz au pierit.
De ce nu se infiltrează în sol apa în exces?
– Frecvent pe firul văilor este şi depunere de argilă spălată de pe versanţi (textură mai grea). Această cantitate mai mare de argilă impermeabilizează solul din microzona văii, iar apa se acumulează în orizontul superior. Când capacitatea pentru apă nu este depăşită, apare situaţia din stânga, iar cultura este mai bună. Când capacitatea pentru apă este depăşită, apa se scurge şi apare situaţia din dreapta fotografiei, iar plantele pot pieri.
De ce nu se scurge apa suficient de repede, să nu sufere plantele?
– Tocmai masa vegetală a plantelor încetineşte scurgerea de suprafaţă a apei, dar previne şi eroziunea. Un canal înierbat sau drenaj pe firul văii ar fi putut fi rezolvarea situaţiei.
Această grijă pentru apa din sol a determinat căutarea de variante de lucrări ale solului. Acum noţiunile sunt cam amestecate, la fel şi înţelegerea lor. Dar asta în practică nu este o tragedie. Însă, pentru înţelegerea conţinutului termenilor, expunem o scurtă prezentare didactică.
Numele sistemelor vine din limba engleză şi înseamnă:
-tillage – prelucrarea solului;
-classic tillage – prelucrarea clasică a solului;
-minimum tillage – prelucrarea minimă solului;
-NO tillage – FĂRĂ prelucrarea solului.
Lucrările incluse în fiecare sistem sunt arătate în tabelul de mai jos. Dintr-o grupă de lucrări pot fi făcute mai multe sau numai una singură. În esenţă, minimum tillage înseamnă eliminarea lucrărilor adânci (numite şi de bază) ale solului, iar NO tillage înseamnă FĂRĂ mobilizarea solului.
Tabel. Clasificarea informativă a sistemului de lucrări ale solului
Din acest punct de vedere semănătorile în rânduri dese, cu brăzdare tip gheară sau ancoră fac o mobilizare a solului, ceea ce nu mai este no tillage, ci duce sistemul de lucrări ale solului la minimum tillage. No tillage ar fi cu semănători care mobilizează foarte puţin, cât să pună sămânţa în sol. Acestea au de regulă brăzdare cu discuri.
Fiecare sistem poate şi trebuie folosit de ferma agricolă în fiecare an agricol, îmbinate armonios cu pretabilitatea parcelei şi a culturii ce urmează a fi înfiinţate. Separarea ca sisteme distincte şi de sine stătătoare este mai mult comercială.
Cum se gestionează resturile vegetale este o cu totul altă poveste. O altă poveste este cu strategia de fertilizare şi o alta cu protecţia fitosanitară. Şi toate acestea trebuiesc armonizate, adică când, cât şi cum din fiecare în funcţie de sistemul de lucru aplicat, pentru a beneficia cât mai mult de ajutorul prietenilor din sol.
Foto 19. Drenajul solului şi efectele sale la cultura de rapiţă după momentul şi modul de efectuare
Foto 19. Drenajul se numeşte aşa pentru că lucrarea a fost concepută pentru acest scop, adică pentru eliminarea excesului de apă din sol. Însă efectele sale sunt multiple, iar un efect foarte important este îmbunătăţirea temporară a capacităţii pentru apă a solului (foto 19, stânga – plantele de rapiţă sunt mai dezvoltate pe linia drenurilor), mai ales că lucrarea este necesară frecvent pe soluri cu drenaj natural vertical deficitar (pe care apa se scurge repede la suprafaţa solului).
Însă lucrarea de drenaj nefăcută la momentul potrivit şi neintegrată corect în succesiunea de lucrări poate avea efect negativ evident şi de necorectat (în dreapta), (plantele de rapiţă nici nu au răsărit).
Foto 20. Două ferme vecine – starea culturii de grâu după sistemul de lucrări ale solului
Foto 20. Înţelegerea locului şi aplicarea tehnologiei potrivite are avantaje evidente şi costurile tehnologice pot fi chiar mai mici; evident, şi preţul de cost al recoltei.
(continuare în partea a V-a)
Toate fotografiile sunt originale și aparțin autorilor. Preluarea interzisă fără menționarea sursei şi link activ.
