Programul Mr. Lucas – suportul profitului în ferma agricolă
Motto: „Nu ai a te teme de nimic când cunoaşterea îţi apără spatele.”
Să-i oferi un umăr pe care să plângă cel aflat temporar în impas ar putea fi considerat un gest de omenie, dacă gestul are o durată scurtă pentru liniştirea omului. Însă să-i susţii starea alimentându-i lamentările şi dându-i impresia că este înconjurat de duşmani (tu fiindu-i singurul prieten) nu mai poate fi catalogat un gest amical ci, în cea mai bună situaţie, indiferenţă răutăcioasă care îl afundă şi mai mult în mocirla disperării.
Medicamentul vindecă, dar are gust amar. Din acest motiv anterior am expus câteva situaţii neatractive dar reale, noi apreciind că nu sunt singurele în care omul nu se uită în curtea lui pentru a începe rânduiala. Şi nu se uită în curtea lui pentru că este convins că nu are nici un motiv să o facă, nu are nici un motiv să ia alte decizii tehnologice (sau de altă natură).
Însă noi am mai costatat o serie de situaţii în care cei care iau decizii tehnologice potenţial nepotrivite sunt în cunoştinţă de cauză şi când sunt alternative accesibile. Pe acestea le apreciem a fi luate prin liberul arbitru, deşi ar putea avea motive multiple pe care fermierul preferă să le ţină pentru el, iar liberul arbitru este ceea preferă să lase la vedere. Câteva asemenea situaţii sunt prezentate mai jos. 
Foto 1. – Aceeaşi parcelă – comparaţie între starea grâului în câmpul de experienţă şi în cultura de producţie din restul parcelei.
Foto 1 – Aceeaşi fermă, aceeaşi parcelă, acelaşi an. Aici a fost unul dintre amplasamentele experienţelor cu soiuri de cereale păioase. Noi am erbicidat manual experienţa împotriva buruienilor graminee (predominant iarba vântului), însă am informat fermierul despre apariţia gramineelor şi riscul îmburuienării. Cu toate astea fermierul a luat decizia să nu erbicideze, iar diferenţa este evident vizibilă.
Foto 2. – Ferme diferite – comparaţie între grâu semănat devreme (stânga) şi semănat în epoca optimă (dreapta).
Foto 2 – Ferme diferite, acelaşi an, amplasamente apropiate. Grâul din stânga a fost semănat foarte devreme şi a fost foarte atacat de musca cenuşie (Delia coarctata). Semănatul timpuriu este unul dintre factorii favorizanţi pentru acest dăunător al grâului. Cele două ferme sunt vecine. Fermierul din stânga, până la parcelele lui cu siguranţă vede şi alte parcele de la alţi fermieri mai mari şi mai mici. Şi totuşi decizia tehnologică este ca mereu să semene grâul foarte devreme pentru zona agricolă în care lucrează. Să nu fi observat sau să nu cunoască atacul de muşte? Sau să nu fi înţeles legătura cauzală?
Foto 3. – Grâu „semănat” prin împrăştiere cu maşina de îngrăşăminte şi încorporat prin cultivaţie totală superficială.
Foto 3 – Grâu „semănat” prin împrăştiere cu maşina de administrat îngrăşăminte chimice şi încorporat prin cultivaţie totală. Starea bună a culturii de grâu arată stăpânirea acestei variante de înfiinţare a culturii obţinută prin practică atent observată. Această abilitate dobândită prin liberul arbitru al fermierului îşi poate arăta utilitatea în special în toamnele ploioase, în perioade când poate fi cea mai bună decizie tehnologică.
Foto 4. – Aceeaşi fermă în ani diferiţi – cultură de rapiţă înfiinţată după aceeaşi tehnologie.
Foto 4 – Aceeaşi fermă, ani diferiţi. Este evidentă decizia tehnologică la înfiinţarea culturii de rapiţă: semănat şi erbicidat postemergent cam tardiv. Diferenţa de dezvoltare a rapiţei este dată de specificul climatic diferit al celor doi ani. Acest fermier lucrează de mulţi ani şi nu este singur în zona lui, deci cu siguranţă a văzut culturi de rapiţă fără samulastră de grâu şi fără plante de rapiţă pierite din cauza samulastrei. Cu siguranţă furnizorii de input-uri i-au pomenit de erbicide preemergente pentru cultura de rapiţă. Şi totuşi liberul arbitru funcţionează şi trebuie respectat. Binele este o stare individuală şi ţine de percepţia particulară.
Foto 5. – Lucrări executate în linia pantei (aici şi semănat direct) în parcele mari şi compacte.
Foto 5 – Aceeaşi fermă şi în planul apropiat şi în planul depărtat. Zona are cca. 400 ha şi este formată din parcele mari. Dotarea tehnică a fermei este bună. Şi totuşi decizia tehnologică este ca lucrările de pregătirea solului şi de semănat se fie făcute în linia pantei. Nici măcar parţial pe curbele de nivel.
Suplimentar, s-a optat pentru semănatul direct.
Pe lângă specificul solurilor din zona de deal de a avea o capacitate mai redusă pentru apă nu numai datorită reliefului ci şi datorită texturii şi conţinutul redus în materie organică, prin lucrarea superficială a solului infiltrarea apei în sol este şi mai defavorizată.
Foto 6. – Aceeaşi zonă din foto 5, în alt an – starea vegetaţiei la cultura de grâu după lucrările solului şi semănat în linia pantei.
Foto 6 – Este aceeaşi zonă din foto 5 în ziua în care s-au prelevat probe de sol pentru analize de laborator. În acel an s-au făcut multiple analize de sol pentru care s-a plătit o sumă considerabilă. În situaţia din fotografie s-a evidenţiat levigarea azotului şi lipsa migrării pe profil a fosforului. Diferenţele în starea culturii de grâu la baza pantei, în pantă şi pe platou sunt mari şi uşor vizibile. Nu mai rămâne decât a respecta decizia tehnologică a fermei de a menţine sistemul de lucrări în linia pantei, în ciuda evidenţei.
Toate fotografiile sunt originale și aparțin autorilor. Preluarea interzisă fără menționarea sursei şi link activ.
