„Excesele dăunează. Chiar şi excesul de dragoste!” – replică din film
RISCURI GENERATE DE SISTEMUL DE LUCRĂRI ALE SOLULUI
Cazul 4. Rapiţă înfiinţată în sistemul no-tillage
Ce spun fermierii
– plantele de rapiţă sunt evident mai puţin viguroase, chiar debile;
– sunt pierderi serioase de plante datorate atacului de dăunători pe rădăcină şi la colet;
– în unele situaţii pierderile de producţie au fost estimate la 1.000 – 1.500 kg/ha comparativ cu sistemul clasic şi pe suprafeţe măsurate în sute de ha.
Foto 3. Cultură de rapiţă înfiinţată în sistemul no-tillage (foto: L. Sarcină)
Comentariu
Poate cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor este mintea. Însă după cum „Poţi duce calul la apă, dar nu-l poţi face să bea” nici mintea nu este de folos dacă nu este pusă la treabă. Schimbări importante şi costisitoare în tehnologia agricolă este bine să fie făcute în urma unor testări metodice standardizate şi riguroase. Acest fel de testări sunt incomparabil mai ieftine comparativ cu situaţii ca şi cea din foto 3.
Şi totuşi situaţia din foto 3 este îmbucurătoare pentru că arată o fermă agricolă potentă financiar, care şi-a putut permite investiţia, oarecum în necunoscut, în maşini agricole deloc ieftine. Păcat că rapiţa nu a apreciat efortul… Dorinţa de schimbare nu aduce întotdeauna schimbările dorite.
Am mai spus-o şi o repetăm: NU EXISTĂ CEL MAI BUN SISTEM DE LUCRĂRI ALE SOLULUI. Sistemele no-tillage şi minimum-tillage nu sunt noi, ba dimpotrivă sunt chiar vechi. Deşi aceste două sisteme au avantaje certe, aplicabilitatea sistemului clasic (cu lucrarea de bază a solului cu sau fără întoarcerea brazdei) s-a dovedit mai largă şi cu mai puţine restricţii. Această aplicabilitate este unul dintre motivele pentru care sistemul clasic a fost preferat în faza de extensie a modernizării agriculturii, deşi este mai agresiv cu solul.
Orice tehnologie agricolă se va aplica, aceasta trebuie să aibă ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare pentru planta de cultură, asta incluzând şi o mare atenţie la modalitatea de înmulţire a bolilor şi a dăunătorilor specifici. Deşi sunt evident mai potrivite pentru conservarea solului, sistemele no-till şi minim-till sunt mai delicate, cer o observare mai atentă a stării parcelei, nişte verigi tehnologice prealabile bine executate şi unele măsuri auxiliare ajutătoare. Şi, cu toate acestea, sunt plante de cultură care nu răspund bine la aceste sisteme; sau răspund bine în condiţii limitate. Scăpări aparent minore pot cauza probleme mari.
Foto 4. Cultură de rapiţă înfiinţată cu lucrări superficiale ale solului.
În foto 4 este o cultură de rapiţă înfiinţată după prelucrarea superficială a solului, abordare comparabilă cu sistemul minimum-tillage. Peste iarnă, o iarnă fără multe precipitaţii, plantele au suferit de exces de apă pe un sol cu textură lutoasă. La sfârşitul înfloritului talia plantelor era de 70-80 cm, iar potenţialul de producţie este modest.
Foto 5. Cultură de rapiţă înfiinţată prin sistemul clasic de lucrări ale solului
Cultura din foto 5 este peste drum de cea din foto 4 şi a fost înfiinţată în sistem clasic. În acest caz concret sistemul clasic a dat rezultate evident mai bune.
Foto 6. Două culturi vecine de floarea soarelui.
-situaţia 1 – înfiinţată prin semănat direct după o cultură nereuşită de rapiţă (înfiinţată în sistemul clasic);
-situaţia 2 – înfiinţată în sistemul clasic.
În foto 6 este o situaţie comparativă la floarea soarelui.
În situaţia 1 floarea soarelui a fost semănată direct după o cultură nereuşită de rapiţă semănată prea târziu în toamnă. Rapiţa a fost înfiinţată în sistemul clasic, peste iarnă nu a fost zăpadă sau ploi abundente şi parcela nu a fost călcată cu utilaje. Deci în primăvară solul avea un grad redus de compactare naturală.
În situaţia 2 cultura de floarea soarelui a fost înfiinţată în sistemul clasic.
Nu este vorba despre îmburuienare, ci despre vigoarea plantelor, evident mai bună în situaţia 2. Soiurile şi hibrizii actuali au fost amelioraţi şi selectaţi pentru capacitatea de producţie şi alte însuşiri comerciale, nu după capacitatea de supravieţuire în condiţii de selecţie naturală. De aceea au nevoie de sprijinul fermierului.
Repetăm: nu susţinem şi nici nu criticăm unul sau altul dintre sisteme. Fermierii nu este bine să uite că au o afacere care se perpetuează prin profitul generat şi să decidă cu înţelepciune care este varianta tehnologică generatoare de profit mai bun. Pentru că, în funcţie de condiţiile concrete din câmp, poate fi oricare dintre ele.
RISCURI ASOCIATE CU PROTECŢIA FITOSANITARĂ
Foto 7. Fitotoxicitate la grâu cauzată de amestecul de produse fitosanitare.
„Dacă tot intri la grâu, pune şi asta să nu mai consumi motorină” asociat cu „Fac tot ce depinde de mine” duce şi la rezultate nedorite. În foto 7 au fost aplicate la aceeaşi trecere două fungicide triazolice, un insecticid sistemic, un erbicid şi un adjuvant organo-siliconic. Din starea culturii, nu am văzut rostul nici unuia dintre produse; sau nu încă.
În fond şi aici este tot medicină, deci principiul „Primum, non nocere” este valabil.
Fotografiile sunt originale și aparțin autorilor, cu excepţia foto 3. Preluarea interzisă fără menționarea sursei şi link activ.
