(Continuare din partea I)
Motto: „Unde nu-i cap, vai de picioare!” – proverb
După cele ce intenţionăm să scriem aici nu luăm în calcul să ne crească cota de popularitate. Însă sugerăm celor interesaţi ca la o vreme după prima lectură să mai citească de 2-3 ori pentru că au numai de câştigat.
„Mi-am dat şi eu cu părerea!”, „Am zis, n-am dat cu parul!” sunt numai două exemple de expresii folosite şi auzite de oricine, fără a fi conştient că orice activitate umană începe şi se termină în mintea omului. Şi că nu există cuvânt rostit care să nu aibă efect. Chiar dacă efectul nu este văzut sau nu este conştientizat, cuvântul rostit produce efecte cumulative şi face conexiuni în mintea celui care îl rosteşte, dar şi în mintea celui care îl aude şi îi acordă atenţie. Pentru exemplificare luăm un caz concret.
Am văzut un articol pe internet: fermierul F.C. vinde fermă agricolă de 1.000 ha arabil, cu 10 tractoare cu utilajele aferente, 3 combine şi spaţii de depozitare de 18.000 tone. Precizăm că nu cunoaştem persoana şi nu facem referire la un individ şi nici nu criticăm, ci îndemnăm ca declaraţiile să se facă cu mai multă responsabilitate. A vinde o afacere este şi asta parte din afaceri. Însă după ce am citit postarea am concluzionat că mai degrabă omul face o furtună într-un pahar cu apă să se mai audă şi de el. Sunt şanse foarte mici să vândă ferma, pentru că:
– anunţul a fost postat pe propria pagină de Facebook;
– vinde afacerea dacă cineva îi oferă preţul corect (?!);
– face reclamă proastă tocmai afacerii pe care vreo să o vândă.
Nimeni nu este perfect şi fiecare are dreptul la propia opinie, însă este de mare ajutor cunoaşterea propriilor limite. Omul mai spune că înţelege afacerile pentru că este în lumea lor. Nu ne îndoim de asta, însă nici nu ne-am dat seama cât de mult le înţelege. Iată câteva observaţii.
- În trecut, când avea mai puţină experienţă profesională, a construit o fermă de 1.000 ha, cu 10 tractoare, 3 combine, etc., iar acum mai experimentat fiind nu se mai descurcă în realitatea afacerilor? Ce l-a ajutat în trecut: contextul sau priceperea? Opinăm că în trecut omul a exploatat o oportunitate evidentă (ceea ce este bine, chiar lăudabil), iar când situaţia a devenit mai dificilă nu le prea are cu controlul detaliilor. A ieşit la suprafaţă mesajul celui care a spus: „Experienţa este ceva de care n-ai nevoie în fiecare zi. Dar când ai nevoie, nimic nu o înlocuieşte!”
- Omul este foarte revoltat că cineva i-a oferit sămânţă de triticale cu 8,85 lei/kg şi aceştia el presupune că ar încasa 53.000 lei/ha cu un adaos comercial de 2.000%.
2.a. Afacerile se fac pe bani iar comerţul nu este pe morală. Esenţa comerţului este a cumpăra ieftin şi a vinde scump. O înţelegere mai profundă a afacerilor l-ar fi putut face să se gândească la aceasta ca şi la o oportunitate de afacere. Însă pentru a vinde sămânţă într-o piaţă concurenţială trebuie să fii proprietar de soi.
Pentru a fi proprietar de soi acesta trebuie să fie cumpărat (drepturile asupra acestuia sau plata de redevenţe) şi să ştii ce cumperi. Sau să fie în spate o divizie de ameliorare. Divizia de ameliorare, cu cercetători consacraţi, cu colecţie de material biologic, cu teren agricol scos din producţie, cu laboratoare, etc., numai ieftină nu este. Mai trebuie ca soiul să fie competitiv, ori un soi performant se alege din sute sau mii de alte soiuri care sunt produse şi date uitării, dar care şi ele au costat bani la fel ca şi soiul performant.
Soiul mai trebuie să fie şi plăcut de fermieri. Este nevoie de reclamă şi de o altă divizie de comerţ. Iar reprezentanţele comerciale, cele mai multe, produc sămânţa în ferme terţe şi o răscumpără de la fermieri.
Şi iată cum profitul se duce în jos şi este departe de a fi 53.000 lei/ha!
2.b. Dacă este soi, înseamnă că în descendenţă îşi păstrează însuşirile şi pentru folosinţă proprie costul ajunge la cca 1,77 – 2,21 lei/kg, ceea ce este foarte rezonabil chiar şi pentru cine nu înţelege afacerile.
- Pentru o asemenea afacere la vânzare, cineva care înţelege afacerile nu are o evaluare, ci aşteaptă să-i fie oferit preţul corect? „Corect” are înţelegeri foarte diferite pentru cine cumpără şi pentru cine vinde. Iar preţ se oferă de către cel ce vrea să cumpere. Cel ce vinde ştie ce preţ vrea, chiar dacă joacă alt joc.
În situaţii dificile riscul promovării nemulţumirilor trâmbiţate poate agrava şi pentru alţii starea de fapt şi infantilizează mintea.
„Cea mai importantă regulă a profitului este să nu cheltui!” necontrolat sau la disperare. Controlul costurilor este esenţial în orice afacere şi are o dinamică permanentă. Realitatea ultimilor ani este că fermierii au o viaţă mai puţin confortabilă, chiar dificilă. Însă cu ceva timp în urmă un fermier celebru din judeţul Arad a spus că cheltuielile la grâu se duc spre 6.000-6.500 lei/ha. Poate fi adevărat la el, însă este foarte curios şi foarte dubios că de atunci această cifră este foarte rostogolită. Ori este foarte improbabil ca la nivel de ţară, cu asemenea variaţii climatice pe regiuni, cu niveluri de arendă foarte diferite (care punctual ajunge şi la 4.000 kg/ha!) şi cu dotări tehnice variate ale fermelor, cu oameni de decizie cu mentalitate diferită, cheltuielile să aibă o asemenea constanţă.
Fermierul F.C. din acest exemplu nu face excepţie. Declară cheltuieli de 6.000 lei/ha, apoi 5.000 lei/ha cheltuieli directe. Însă din context cam amestecă noţiunile, cheltuielile directe fiind parte din cheltuielile totale şi nu determină doar ele preţul de cost. Dar realitatea perioadei rămâne dificilă.
În acest context dificil omul spune că a propus ministrului agriculturii ca statul să preia producţia la un preţ de cost garantat plus 30% adaos comercial, iar ministrul nu a fost de acord. Înţelept om domnul ministru! (Liber la înjurături!) Pe lângă paradoxul că cineva care nu-şi poate rândui propria curte oferă soluţii pentru probleme la nivel de ţară ale unui întreg sector al economiei. Soluţiile viabile pot veni de la cei care nu au probleme când alţii au. Cei afectaţi sunt parte din problemă şi nu pot fi şi parte din soluţie.
Situaţia fermierilor nu este comodă, dar situaţia generală este mai complexă decât pare. Ideal este ca soluţia la o problemă să nu creeze alte probleme, sau măcar nu mai mari decât cea care se doreşte a fi rezolvată. Să analizăm puţin propunerea fermierului în contextul pieţei. Pentru aceasta să dăm cuvântul cifrelor (tabelul de mai jos).
(Consecinţele propunerii în partea a III-a)
