„E mai uşor să păcăleşti oamenii decât să-i lămureşti că au fost păcăliţi”
Mark Twain
agrigrow.ro/product/programul-mr-lucas
Presupunem că nu există fermier care să nu fi auzit de soi şi de hibrid. Însă nu putem presupune că toţi cei care au auzit aceste două noţiuni şi fac distincţie între ele, fie şi numai din punct de vedere al importanţei practice. Sunt şi mai puţini cei care mai ştiu ce este cu fenomenul heterozis, deşi cunoaşterea lui este aducătoare de profit. Iar concluzia noastră, poate neplăcută, este că aceste noţiuni sunt necunoscute din nepăsare.
Să ne explicăm un pic. Scriam anterior că orice acţiune are o sumedenie de consecinţe, chiar dacă multe dintre acestea vor rămâne necunoscute pentru cei care fac acţiunea. De unde a venit ideea acestui articol? O doamnă terapeut spunea alteia că a găsit ulei de lavandă la un preţ foarte bun şi că este foarte mulţumită de el.
Foto 1. Prezentarea pe internet a unui produs numit „Ulei bio de lavandă”
Am căutat şi am găsit „minunea”: preţul era absolut modic pentru ulei de lavandă, raportat la costurile de obţinere, şi spunem asta în cunoştinţă de cauză. Chiar şi beneficiile uleiului de lavandă sunt foarte atractiv prezentate. Numai că produsul oferit este altceva. Pentru oricine citeşte cu atenţie şi coroborează informaţiile -postate clar de vânzător (foto 1)-, situaţia se limpezeşte:
– produsul doar se numeşte ulei de lavandă,
– însă ambalajul conţine ulei de floarea soarelui cu adaos de infuzie de flori de lavandă(?!) şi linalool (alcool terpenic cu miros floral). Pentru un ulei de floarea soarelui preţul nu mai este modic.
Pentru noi, aici menţiunea „bio” nu aduce nici un plus acestui preparat… Însă doamna terapeut s-a declarat foarte mulţumită. Deci atenţie la „cineva care se pricepe…”
Foto 2. Etichetele de produse alimentare pentru aromatizarea unor preparate
Legal, este corectă această formă de prezentare? Foarte probabil că da; posibil cam la limită. Cu certitudine nu este nici primul, nici singurul produs în această situaţie. Se practică pentru o serie de produse alimentare (foto 2), ceea ce poate să însemne că situaţia este reglementată. Pe eticheta acestora informaţiile sunt clare şi la loc vizibil. Nu insinuăm că vreunul dintre aceste produse ar avea vreo problemă; chiar le folosim. Chestiunea este să alegi în cunoştinţă de cauză. Diferenţa între cele două situaţii este că în situaţia 2 (aromatizante alimentare) se aşteaptă să miroasă ca şi…, iar în situaţia 1 se aşteaptă activitate biologică şi aceasta nu vine, eventual are efect placebo.
CARE ESTE ASEMĂNAREA ACESTOR SITUAŢII CU HETEROZISUL, SOIUL ŞI HIBRIDUL? În toate situaţiile informaţiile sunt disponibile. Însă dacă nu sunt accesate şi înţelese, degeaba sunt disponibile. Este adevărat că în ceea ce priveşte soiurile, hibrizii şi heterozisul informaţiile nu sunt scrise pe etichete, ca şi în exemplele anterioare. Informaţiile trebuiesc căutate prin cărţi, iar limbajul manualelor de genetică este destul de arid. Vom încerca să extragem esenţa pentru practica agricolă, în limbaj cât mai accesibil şi fără a denatura informaţiile.
Însuşirea comună a soiurilor şi a hibrizilor este uniformitatea, adică plantele care formează un soi sau un hibrid se aseamănă foarte mult între ele. Acum, deosebirile.
SOIUL – este obţinut prin selecţie. Însuşirile soiului, şi bune şi rele, sunt stabile şi se transmit în descendenţă. Aceasta înseamnă că fermierul poate opri sămânţă. Evident, sămânţa va fi selectată, condiţionată, tratată, etc.
HIBRIDUL – este obţinut prin încrucişare controlată între două populaţii homozigote deosebite genetic, din aceeaşi specie sau specii înrudite. Însuşirile hibridului nu sunt stabile şi nu se transmit ereditar. Deci, cu rare excepţii, oprirea de sămânţă pentru resemănare este păguboasă. Încrucişare controlată aici are sensul că un anumit hibrid se obţine prin încruşişarea numai a anumitor populaţii homozigote.
Frecvent hibrizii manifestă fenomenul heterozis. HETEROZIS – este însuşirea hibridului de a avea în prima generaţie o vigoare şi o vitalitate mai mare decât a părinţilor.
Heterozisul se manifestă numai în prima generaţie, numai la prima semănare a seminţei. Procesul este complex şi cantitatea de sămânţă hibridă care se obţine prin încrucişare este destul de mică, deci scumpă. După cum arată populaţiile homozigote, nici nu este greu ca hibridul să aibă vigoare mai mare ca şi părinţii. De aceea pentru fermierul atent performanţa hibridului trebuie să depăşească performanţa soiurilor disponibile (la soiuri sămânţa fiind mai ieftină) sau a altor hibrizi deja cultivaţi.
Nu toţi hibrizii manifestă heterozis cu aceeaşi intensitate. Deşi hibridul poate depăşi părinţii în vigoare şi vitalitate, poate fi şi foarte diferit de alţi hibrizi (foto 3).
Foto 3. Exemplu de diferenţă fenotipică (după cum arată) între ştiuleţii a doi hibrizi de porumb în generaţia F1 (prima generaţie) pe fond de secetă accentuată. Pentru fiecare hibrid în parte, ştiuleţii îşi păstrează aspectul general (forma, tipul de bob, numărul de rânduri, acoperirea cu boabe) astfel încât, chiar amestecaţi, ştiuleţii celor doi hibrizi pot fi uşor identificaţi. Deci numai faptul că este hibrid nu îl face şi performant; de aceea după obţinere şi hibrizii intră în selecţia eliminatorie cerută de competiţia comercială.
(continuare în partea a II-a)
Mirela și Octavian Guler, 2025.08.10
